O matriță de extrudare tipică cuprinde următoarele componente de bază:
Baza matriței: susține structura generală a matriței și rezistă la presiunea de extrudare.
Matriță (sau placă de matriță): componenta de lucru care conține orificiile matriței, care determină-forma secțiunii transversale a produsului.
Inel de control al fluxului de material: O structură inelară care reglează direcția fluxului de material.
Suprafața portantă (sau terenul portant): lungimea este de obicei de 1,5 până la 3 ori grosimea peretelui profilului, calculată folosind formula $h=L \\cdot (S1/S2)$ (unde $L$ este perimetrul profilului și $S1$ este coeficientul raportului de suprafață).
Dispunerea orificiilor matriței de pe fața matriței trebuie să respecte principii specifice pentru a asigura stabilitatea procesului și calitatea produsului. Considerațiile cheie includ: asigurarea stabilității în timpul extrudarii pentru a preveni răsucirea sau îndoirea; evitarea contactului direct între suprafețele decorative și masa de rulare-pentru a preveni zgârierea; poziționarea-secțiunilor cu pereți subțiri cât mai aproape posibil de centrul recipientului de extrudare pentru a echilibra viteza curgerii metalului; și, pentru profilele în formă de canal-, prevenind deformarea „lambului” care ar putea duce la grosimea neuniformă a peretelui.
În funcție de tipul de profil extrudat, matrițele de extrudare sunt în primul rând clasificate în două tipuri principale: matrițe solide ( matrițe plate) și matrițe goale. Filierele goale cuprind configurații structurale specifice, cum ar fi ansamblurile de matrițe despicate-plate, ansamblurile în formă de stea-și matrițele cu limbă.

















